Dr. Jonice Webb (psiholog licențiat, scriitor și promovator al efectelor neglijenței emoționale) spune despre neglijența emoțională trăită în copilărie: ”Atunci când contextul de viață din copilărie îți tratează propriile sentimente ca pe niște intruși nedoriți, vei asimila o lecție pentru totdeauna: „Emoțiile tale nu contează”. Când primim acest mesaj în copilărie, ne adaptăm lui. Ne blocăm cea mai profundă, cea mai personală expresie a ceea ce suntem: emoțiile, care sunt menite să ne stimuleze, să ne energizeze, să ne dirijeze și să ne conecteze cu ceilalți și cu noi înșine. Ajungem la maturitate incapabili să ne simțim suficienți, neconștientizându-ne sentimentele și mai ales blocându-le.”
Ea descrie 6 comportamente pe care persoanele care au suferit de neglijență emoțională în copilăria lor, le pot adopta și utiliza. Aceste obiceiuri nu sunt automate și nu sunt ușor de adoptat, mai ales pentru aceste persoane, dar sunt obiective la care să ajungem.
1. Conștientizarea propriilor emoții
Crescând într-un mediu în care emoțiile nu erau recunoscute, cu atât mai puțin validate, ai învățat să le blochezi. Nu neapărat într-un mod conștient; mintea noastră, pentru a ne ajuta să supraviețuim, creează mecanisme de protecție. Cum se simte un copil cu toate acele emoții brute invadându-i corpul și mintea, fără a primi asigurarea din partea celor mari că este în regulă? Inadecvat, defect, speriat chiar de proopriile trăiri. Așa că mintea lui începe să le blocheze. Astfel, un pas important este primirea emoțiilor înapoi în viața noastră. Cum putem face acest lucru? Prin acordarea la ceea ce corpul nostru ne transmite – ce senzatii fiziologize apar în diferite momente ale zilei, atunci când poate tot ceea ce simți este un disconfort?
2. Ascultă-te pe tine mai întâi
Prin invalidarea emoțiilor de către persoanele de referință, ai fost învățat să nu te asculți, să pui la îndoială ceea ce simți, ceea ce îți dorești. Acest lucru te-a împiedicat să ai încredere în propria judecată. Te bazezi pe părerile, ideile și sfaturile celorlalți mai mult decât pe propriile decizii. Sau îți lași viața la voia sorții sau a întâmplării (nu, nu mă refer la credință). Acest lucru nu înseamnă că a cere sfatul sau suportul sau a studia diferite posibilități nu e de dorit, dimpotriva!, dar trece totul prin filtrul propriu și ia propria decizie.
3. Cultivarea plăcerii
Un studiu realizat de Hanson, et al. (2015) a arătat că efectul neglijenței emoționale în copilărie este sub-dezvoltarea unei părți a creierului nostru până la vârsta adolescenței.
Este vorba despre striatum ventral, acea zonă a creierului care înregistrează senzațiiș de recompensă. Cum se poate dezvolta? Acordă mai multă atenție celor ce îți plac, iubești sau îți produc plăcere. Apoi planifică-le, caută-le și adu-le mai mult în viața ta. Creierul tău se schimbă o dată cu ceea ce experimentăm.
4. Controlul impulsurilor
A-ți trăi viața deconectat de emoțiile tale, le poate lăsa nestructurate, neprocesate, necontrolate și nereglate. Emoțiile tale te pot determina să iei decizii pe care nu ar trebui să le iei sau să faci greșeli pe care le vei regreta. Iar atunci când greșești, fiind decpnectat de emoțiile tale, probabil că ești foarte dur cu tine. Auto-controlul impulsurilor presupune a persista în a face lucruri care nu îți fac plăcere (dar sunt necesare) sau a te abține din a face lucruri care vor avea consecințe de nedorit. Astfel, îți exerciți puterea decizională.
5. Auto-încurajarea
Încearcă să vorbești cu tine așa cum ai vorbi cu cineva drag atunci când persoana respectivă trece printr-o situație dificilă sau are nevoie de sprijin. Amintește-ti că ești capabil, amintește-ți de resursele de care dispui sau restructurează anumite gânduri negative. Creează ceva care ți se potrivește doar ție. Câteva exemple: ”Poți! Te descurci! Ești important, contezi, ești valoros! Meriți! Fă-te auzit!”
6. Spune NU sau STOP (expresia limitelor sănătoase)
Dacă ai trăit neglijența emoțională în copilărie, a spune NU sau STOP e ceva greu pentru tine. E dovadă de egoism și simți că ar trebuis să te justifici. Dar nu este deloc adevărat! Ai dreptul să spui NU și asta înseamnă să ai grijă de tine – să îți recunoști limitele și să îi ajuți și pe ceilalți să le recunoască.
Unele dintre aceste practici îți vor fi mai simplu să le adopți, altele nu. Începe cu ceea ce ți se pare cel mai ușor și apoi adaugă. Iar dacă ai nevoie de ajutorul sau ghidajul meu, sunt aici pentru tine!
Lasă un răspuns